Oamenii noștri

Ziceam de apartamentele de 11 mp. Vom începe a scrie pornind de la ei. De la "gașca " de pe scara cu locuințe mici. 11 mp în care încap suflete mari. Parcă ar fi, "cufărul cu comori" al "Fetei Moșneagului' din povestea mult cunoscută. Mai jos, vom încerca să vă facem cunoștință. Nu sunt toți oamenii noștri. Sunt doar o parte. Vom mai scrie. Vă vom face cunoștință.

Doamna Amalia

Doamna Amalia este un fel de mămică a scării în care locuieşte. Locuieşte şi ea, ca şi ceilalţi din “gașca” ei, într-un apartament de 11 mp, rânduit așa încât să aibă loc și de o bucătărie improvizată și un fel de baie, si…un pat extensibil, pe care îl extinde doar atunci când are oaspeți. Nevoile sunt multe. Ea se mulțumește însă, cu cât primește. Și din ce primește, împarte cu ceilalți.

Când are musafiri, doamna Amalia transformă micul ei spațiu, într-o casă de oaspeți.

Ea e omul nostru de bază, atunci când mergem cu pachete. Se asigură că îi găsim pe toți acasă și că, pachetele ajung la fiecare. E mereu cu zâmbetul pe buze și cu o energie molipsitoare. Ai zice, că e cel mai bogat om din lume. Atât e de mulțumitoare.

Când o vezi pe doamna Amalia, ai sentimentul că apartamentul ei smerit, de 11mp, este…un castel.

Domnul Ștefan

Domnul Ștefan face parte din micuța "gașcă" a doamnei Amalia. Locuiesc pe aceeași scară și împreună, par a aduce în inima marelui oraș, puțin din spiritul de comuniune a unei ulițe de sat.
Ne-a întâmpinat în fața blocului, pe alee, gata să sară în ajutor. Știa cine e acasă, cine nu, și a dorit mult să ne ajute cu pachetele. Domnului Vasile, pe care îl veți cunoaște mai jos, i-a dus el însuși pachetul. Văzându-l șchiopătând și slab cum era, la început, l-am refuzat. Apoi am înțeles, din mâhnirea dumnealui, că acel gest era modul său de a se dărui. M-a durut pe mine însămi, refuzul meu de început. L-am lăsat să își îndeplinească misiunea, înțelegând că așa, își trăia dânsul, rostul. Ajutând. Se simțea util. Și era. Mai mult decât util. Este o bucurie să îi fi în preajmă.
Ca om, domnul Ștefan este o persoană liniștită dar când începe să-și povestească situația devine îngrijorat și tare supărat. Este suspect de cancer.

Deține o pensie de 1000 de lei care este administrată de fiul dânsului. Îi plătește cheltuielile de bloc, chiria și îi cumpără mâncare. Și-ar dori să își administreze el însuși venitul și să, mai aibă ... rost. Rost are. Mare. Doar, dacă primește un dram de atenție și răbdare.

Domnul Vasile

Domnul Vasile e, după cum spuneam, din aceeași "gașcă". Un om cu ochi de cer, cu o seninătate și o bucurie copilărească. A suferit o operație pe creier și, deși previziunile păreau sumbre, totuși, a reușit să se ridice și să meargă, sprijinit de cârje. Îi este însă greu să facă lucruri care nouă ne par normale.
Ultima dată, i-am dus un frigider. S-a bucurat nevoie mare. Își gospodărește cum poate, micuțul apartament care seamănă cu o chilie. Se mai ajută de bunăvoința prietenilor și vecinilor lui, de scară. E prieten bun cu domnul Ștefan.
Și se bucură, se bucură de om, se bucură de ce primește dar mai ales, de ce poate dărui. Și poate. Poate multe, la nivel nematerial. Zâmbet, bucuria vieții, puțin din taina mulțumirii...

Domnul Ioan

Cu domnul Ioan, se încheie deocamdată, prezentarea "găștii" de pe scara cu apartamente de 11mp. O prezență discretă. Îți deschide ușa cu oarecare sfială. Îți mulțumește pentru vizită, pentru pachet, pentru că, i-ai călcat pragul. Într-un fel, te odihnește. Parcă nu vrea nimic mai mult. Și dânsul, ca și ceilalți, se mulțumesc cu puțin. Puținul pe care li-l đăruiești. Are vederea slăbită. Din când în când, îlmai vizitează un frate de-al dumnealui. Sunt oameni care par umbre...Dar sunt oameni vii. Mai vii decat ne-am putea închipui. Tocmai prin felul lor de a fi...